Categorie: Articole

Mintea noastra “lucreaza” mereu. Fie ca suntem sau nu concentrati pe o anumita sarcina, in spatiul constiintei noastre apar si dispar o multitudine de ganduri. Unele sunt simple descrieri ale evenimentelor exterioare, altele sunt amintiri, franturi de conversatii, asocieri mentale care uneori ni se par banale, alteori absurde, iar de cele mai multe ori nici nu le observam. De fapt, putine dintre aceste ganduri au “privilegiul” de a ajunge in campul atentiei noastre. Gandurile care sunt relevate pentru schemele noastre cognitive, pentru valorile sau convingerile noastre sunt, in general, mai usor observate de noi.

Cand apar anumite ganduri intruzive care nu sunt in acord cu valorile noastre, felul in care ne raportam la ele este esential. Sa luam spre exemplu gandul As putea sa imi fac rau. Putem fi cu totii de acord ca nu este un gand placut, ne poate trece un fior rece pe spate daca avem imaginea mentala a acestui act. Cu toate acestea uitam destul de repede, asa cum procedam cu majoritatea gandurilor sau imaginilor  care nu sunt folositoare pentru noi. Dar daca urmatoarele ganduri sunt de tipul – Daca am gandul acesta pentru ca eu chiar imi voi face rau? Daca data viitoare cand imi apare acest gand chiar voi actiona? De ce am eu astfel de ganduri? Nu ar trebui sa am astfel de ganduri! Oare asta inseamna ca este ceva in neregula cu mine? Oare imi pierd controlul asupra mintii mele? – vor crea foarte multa anxietate si vor ramane mai mult timp prezente in minte.  In timp, acestea ganduri pot deveni obsesive, ocupand chiar si cateva ore pe zi si producand mult distres. Obsesiile pot fi ganduri sau imagini nedorite, respingatoare care sunt in disonanta puternica cu propriile valori si standarde de moralitate.

Cele mai comune teme pentru obsesii  sunt legate de:

• Teama de contaminare, boala – Nu pot atinge manerul usii pentru ca e plin de microbi si ma pot imbolnavi.
• Siguranta personala si a celor din jur – Daca nu am inchis usa si vor intra hotii? sau Daca am uitat aragazul pornit si va avea loc o explozie?
• Violenta si ranire – Daca am lovit biciclistul pe langa care am trecut cu masina? sau Daca imi voi face rau?
• Acte sexuale care provoaca repulsia
• Imoralitate si religie – blasfemii, obsesii sub forma unor injuraturi in biserica sau in timpul rugaciunii, etc.
• Ordine, simetrie, exactitate.

In functie de continutul lor, obsesiile pot duce la mai multe stari emotionale: anxietate, repulsie, vinovatie, rusine. Persoanele care au aceste obsesii folosesc diverse strategii pentru a reduce intensitatea emotiilor neplacute pe care le resimt – ceea ce numim compusii. Compulsiile pot presupune o actiune manifesta (cum ar fi spalarea repetata pe maini pentru a neutraliza gandul Am microbi pe maini pt ca am atins manerul sau verificarea repetata daca este inchisa usa) sau un act cognitiv (repetarea unei rugaciuni, a unor fraze, numararea pana la un anumit numar). Persoanele care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva isi dau seama ca aceste compulsii sunt exagerate, insa simt un impuls puternic de a le face – de exemplu pot avea un anumit ritual de a face dus si simt o nevoie puternica de a o lua de la capat daca gresesc ordinea. Strategiile de neutralizare reduc anxietatea pe moment, insa pe termen lung sunt contraproductive. Apare foarte repede un cerc vicios, in care cu cat se incerca mai mult neutralizarea gandurilor, cu atat energia devotata lor le face mai prezente in spatiul mental. Totodata, se intareste asocierea obsesie-compulsie prin mecanismul conditionarii si, in timp, compulsiile sunt tot mai greu de controlat.

Calitatea vietii este puternic afectata, increderea in sine este mai scazuta avand in vedere controlul scazut asupra compulsiilor. Compulsiile pot ocupa foarte mult timp, interfereaza cu alte sarcini, preocupari, interese. De asemenea, se evita si anumite situatii care sunt strans legate de obsesii. O persoana cu obsesii legate de ranirea celorlalti ar putea sa nu mai conduca, de teama ca ar putea lovi accidental pe cineva sau ar putea evita folosirea obiectelor ascutite de teama ca s-ar putea rani sau ar putea rani pe altcineva.

Aceasta prezentare nu este nici pe departe una exhaustiva. Cred ca este important sa retineti ca tulburarea obsesiv-compulsiva se poate trata. Prin terapie cognitiv-comportamentala veti invata cum sa va raportati diferit la gandurile dumneavoastra obsesive si cum sa reduceti  compulsiile prin tehnici de expunere. Nu trebuie sa va fie teama sau rusine sa vorbiti la terapie despre gandurile pe care le aveti. Nu uitati, exista carti si articole despre aceste ganduri, deci cu siguranta nu este atat de neobisnuit sa le aveti.

Cu toti simtim “emotii” sau “fluturi in stomac” in situatiile in care performanta ne este evaluata, la un interviu de angajare sau cand trebuie sa sustinem o lucrare in fata unei audiente. Ni se poate intampla sa fim mai retinuti si mai atenti la felul in care ne prezentam cand intalnim persoane noi sau persoane pe care le admiram si am dori sa le facem o prima impresie cat mai placuta. O oarecare anxietate in astfel de contexte este normala si probabil ca fiecare dintre noi a simtit-o.

Insa oamenii cu anxietate sociala nu resimt doar o oarecare teama, ci o frica intensa sau chiar spaima in majoritatea situatiilor sociale. Manifesta o teama excesiva fata de posibilitatea de a fi evaluat negativ de catre ceilalti, le este teama ca ceilati sa nu ii considere lipsiti de inteligenta, inadecvati sau incompetenti.

Ei cred ca atrag atentia celor din jur in situatii sociale si se tem ca ar putea face greseli in public care ii vor pune intr-o postura jenanta, determinandu-i pe ceilati sa isi faca o parere proasta despre ei. Ajung astfel sa aiba sentimente de jena, umilinta, sau rusine.

Multe lucruri care pot parea banale, cum ar fi mancatul la un restaurant, pot fi un adevarat chin pentru persoanele cu anxietate sociala. Ganditi-va cum v-ati simti daca toata lumea v-ar urmari cand ati manca – ar observa felul in care folositi tacamurile, felul in care duceti mancarea la gura, felul in care mestecati, inghititi si desigur, v-ar critica aspru fiecare gest sau greseala. Probabil ca nu v-ati simti foarte confortabil. Asa se poate simti o persoana cu anxietate sociala, ca si cum ar fi in lumina reflectoarelor. Poate fi atat de atenta la fiecare miscare pe care o face, la fiecare modificare fiziologica pe care o percepe si poate considera ca cea mai mica greseala sau cel mai mic semn al anxietatii va fi observat si sanctionat de catre cei din jur.

Chiar si atunci cand ceilalti ii lauda sau le fac un compliment, ei se pot simti coplesiti de aceasta atentie pe care o primesc si se pot simti foarte inconfortabil.

Intr-o situatie sociala, anxietatea poate escalada in asa masura incat sa ia forma unui atac de panica. Alteori se intampla ca persoanele cu fobie sociala sa aiba un atac de panica doar cand anticipeaza sau retraiesc o situatie sociala. Drept urmare poate sa apara o teama secundara, teama de a suferi un atac de panica.  Gandul ca ar putea avea toate simptomele fiziologice din atacul de panica – transpiratii, palpitatii, tremor, senzatie de greata, ameteala sau lesin – este greu de suportat si induce o anxietate puternica. Atacul de panica este vazut ca pierderea controlului asupra corpului si a reactiilor emotionale – mai ales asupra anxietatii. Presupune vulnerabilitate in fata altora.

Persoanele care sufera de anxietate sociala isi dau seama ca frica lor este exagerata. Nu stiu insa cum sa isi mentina anxietatea sub control, asa ca de cele mai multe ori pur si simplu evita situatiile sociale. Anxietatea fiind atat de intensa, ei isi doresc doar sa fuga, sa scape din situatie, chiar daca sunt constienti ca evitarea nu este in beneficiul lor. Ei isi doresc sa aiba curajul sa vorbesca cu ceilalti, si-ar dori mai multi prieteni si relatii mai stranse oamenii, insa frica ii paralizeaza in incercarile lor.

Anxietatea nu este prezenta doar in situatiile sociale, ea le anticipeaza si apoi le urmeaza. Doar gandul ca urmeaza un eveniment social poate crea o anxietate puternica, cu zile sau chiar saptamani inaintea acestuia. Persoana isi va aduce aminte de experientele trecute negative, in care a simtit rusine, umilinta si jena. Se concentreaza excesiv si exclusiv pe aspectele negative ale situatiilor trecute, se va gandi la cat de inadecvata a fost in acele situatii si cat de critici au fost ceilalti la adresa sa (chiar daca lucrurile nu au fost asa in realitate). Persoana se ingrijoreaza tot mai mult, anxietatea devine tot mai intensa si este foarte probabil sa evite un eveniment social pentru a nu trai din nou aceasta experienta perceputa ca fiind umilitoare.

Situatiile sociale care nu pot fi evitate sunt suportate cu mare dificultate. In timpul unei interactiuni sociale, atentia va fi concentrata involuntar pe stimuli negativi. Atentia va fi concentrata pe propria persoana, pe reactii fiziologice, comportamentale si emotionale. Orice semn al anxietatii (transpiratie palmelor, tremorul, vocea tremurata, etc.) va fi interpretat in maniera catastrofica, ca si cum acesta ar fi observat de ceilalti, ar deveni element al evaluarii negative si ar fi „groaznic!”. Aceasta interpretare catastrofica va duce la cresterea anxietatii odata cu toate reactiile fiziologice care o insotesc.

O parte din resursele atentionale sunt concentrate pe stimulii negativi din exterior. Persoana cu anxietate sociala va scana si va identifica rapid orice emotii/comportamente negative ale celorlati si va considera ca acestea au aparut din cauza sa. Dintr-un grup, va fi identificata rapid persoana mai plictisita sau mai incruntata.  Mai mult, atentia fiind concentrata doar pe stimulii negativi, persoana cu anxietate sociala nici nu are ocazia sa remarce informatiile care ii infirma temerile – poate ca sunt persoane care ii zambesc, care o plac, insa din pacate acestea nici nu sunt observate!

In anxietatea sociala apar si o serie de comportamente inhibitorii: postura rigida si teapana, expresie faciala incordata, balbaiala, incapacitatea de a gasi cuvintele potrivite, probleme in a articula, etc. Ei constientizeaza aceste comportamente insa nu stiu cum sa le controleze. Le vor interpreta ca semne ale inferioritatii sau incapacitatii lor sociale si vor fi convinsi ca ceilalti le observa si ca isi creeaza o parere proasta despre ei.

Si lucrurile nu se opresc aici, o interactiune sociala va fi reanalizata mult timp. Memoria selectiva se va concentra pe aspectele negative ale interactiunii sociale, care vor fi cu mult amplificate. Oamenii cu anxietate sociala pot rumina mult timp in legatura cu un eveniment social, retraind umilinta si rusinea simtita atunci. Pot sta noaptea ore intregi reamintindu-si interactiuni sociale considerate dezastruoase.

Desi isi doresc relatii mai apropiate cu cei din jur nu reusesc sa la aiba si ajung sa sufere foarte mult din cauza asta. Anxietatea sociala poate afecta si performanta scolara, productivitatea in munca si ascensiunea profesionala. Oameni foarte talenti pot ramane in slujbe mediocre pentru ca le este foarte dificil sa fie asertivi si sa discute cu sefii lor sau sa caute ceva mai bun.

Studiile arata ca persoanele cu anxietatea sociala cauta mai rar ajutor specializat. Insasi natura anxietatii poate fi responsabila pentru procentul mic de persoane cu anxietate sociala care apeleaza la psihoterapie. Este important sa stiti ca psihoterapia va poate ajuta sa va imbunatatiti semnificativ viata sociala. Probabil nu veti deveni orator in cateva luni, dar veti putea vorbi mai usor cu oamenii din jurul dumneavoastra.

Atacul de panica

Ce inseamna un atac de panica?

Un atac de panica presupune cateva momente de frica intensa, disconfort puternic sau chiar spaima, in care apar mai multe simptome fizice neplacute. Atacurile de panica apar de obicei brusc si ating nivelurile maxime de anxietate in aproximativ 10 minute. In continuare enumar cele mai frecvente senzatii din atacurile de panica:

• Rtm cardiac crescut sau palpitatii
• Transpiratie
• Tremuraturi sau frisoane
• Senzatie de sufocare sau senzatia lipsei de aer
• Senzatia de nod in gat
• Presiune sau disconfort la nivelul toracelui
• Greata sau disconfort abdominal
• Ameteala, senzatia de lesin sau de pierdere a echilibrului
• Senzatia de derealizare sau depersonalizare
• Senzatia de amorteala sau furnicaturi

Avand aceaste senzatii pe care nu si le pot explica, oamenii se tem ca ceva foarte grav se intampla cu ei – ca ar putea suferi un atac de cord sau ca aceste senzatii sunt simptomele unei tumori cerebrale. Alteori se pot teme ca ar putea sa isi piarda controlul sau sa innebuneasca.

Experienta unui atac de panica poate fi traumatizanta, oamenii care au trait aceste stari de panica le descriu ca fiind niste clipe de  spaima sau chiar teroare. Desi un durata unui atac de panica nu depaseste, de obicei, mai mult de 30 de minute, starea de neliniste se poate mentine mult timp. In plus, aceasta hiperactivare fiziologica presupune un consum crescut de resurse si oamenii se pot simti foarte obositi dupa un atac de panica.

Avand in vedere frica intensa traita, tendinta naturala este evitarea, de a incerca impiedicarea unui nou atac. Se stabilesc foarte repede niste asocieri mentale intre anumite activitati sau locuri si atacurile de panica. Daca, de exemplu, primul atac de panica a avut loc intr-o sala de cinema, aceasta va fi evitat pe viitor pentru a reduce posibilitatea ca atacul se repete. Frica insa se generalizeaza foarte repede si in timp tot mai multe situatii vor fi asociate cu posibilitatea declansarii unui atac de panica, si implicit vor fi evitate. Daca initial se evita salile de cinema, ulterior se evita si alte spatii intunecate sau aglomerate – ex. sali de teatru, mall-uri, supermarketuri. Persoanele cu atacuri de panica au tendinta de a evita resturantele, mall-urile, calatoriile cu metroul,autobuzul sau trenul, sofatul, situatiile in care sunt singuri acasa sau departe de casa, plimbarea pe strada singuri. Aceasta evitare se refera in special la situatiile in care fuga ar fi dificila (sau jenanta) sau in care este putin probabil sa se primeasca ajutor in cazul in care apar simptomele unui atac de panica.

In incercarea de a isi controla panica, oamenii isi restrang activitatile tot mai mult si isi creeaza o “zona de siguranta”. In acelasi scop, ei pot dezvolta o rutina zilnica – urmarea unei anumite rute pentru a ajunge la serviciu, mersul la cumparaturi doar in compania unei anumite persoane, pastrare unui medicament in geanta sau in masina, etc. Pe termen lung aceasta rutina este contra-productiva pentru ca mentine starea de anxietate.  In cazuri extreme, persoanele pot reduce complet contactul cu exteriorul ramanand izolate in casa – lucrand de acasa, facand cumparaturi online, etc.

Tulburarea de panica se rasfrange asupra intregii personalitati. Oamenii ajung in postura in care nu se mai recunosc. Oamenii care inainte se bucurau de viata, observa ca tot mai putine lucruri le aduc placere, ca nu mai au aceeasi energie sau motivatie si ca acum precocuparea lor centrala este panica. Viata sociala are de cele mai multe ori de suferit, pentru ca indivizilor cu panica le este din ce in ce mai greu sa se relaxeze si sa se bucure de compania prietenilor. De asemenea, poate fi tot mai dificil sa isi asume anumite roluri in familie si la serviciu. Dupa doar cateva luni cu tulburarea de panica, perspectiva asupra propriei persoane se poate schimba dramatic. Si asta pentru ca totul in viata lor se schimba dramatic – panica, spaima, oboseala, izolare sociala – si nu stiu ce anume sa faca. Nu pot controla senzatiile fizice si emotiile foarte puternice si simt ca isi pierd controlul in propria viata. Si astfel ajung sa se simta neajutorati,  descurajati si isi pierd increderea in propria persoana. Multe persoane au si episoade de panica nocturna, care nu fac decat sa creasca sentimentul de incontrolabilitate.

Sunt inca foarte multe lucruri care se pot spune despre panica.  Esential este sa intelegeti ca tulburarea de panica se poate trata. Alaturi de experienta clinica, multe studii sustin eficienta psihoterapiei cognitiv-comportamentale in tulburarea de panica.  Daca recunoasteti simptomele mentionate la dumneavoastra sau la cineva cunoscut, este important sa cereti ajutor.